Ca un adevărat Saramago transilvănean Leon-Iosif Grapini face un exercițiu de imaginație de recuperare și de creare a unui spațiu magic pierdut. Un spațiu al copilăriei și al satului transilvan în trecerea sa forțată către timpurile moderne. Un sat nenumit utopic în care firul narativ urmează cu umor copilăria băiatului cu ochi albaștri și bucle de aur care parcurge evenimente aparent banale ca prima zi de școală primul televizor prima vizită la oraș prima eclipsă totală de soare sau primul film văzut la cinematograf. Totul însă are un sens ascuns.
Cărți,multe cărți.
