Toamna este al treilea anotimp transpus in versuri de ?Tata Oancea?. Sunt poezii melancolice, care ne indeamna sa meditam asupra vremelniciei vietii pe acest pamant. Fragment din Toamna: In amurgurile Toamnei In amurgurile Toamnei Simti atata intristare Cand ciripaiesc bribetii Si isi caut loc de culcare Prin tufise si prin garduri Si prin pomii din gradine Ca fara de a ta voie Se 'nfioara tot in tine Ceriu-i jalnic zarca-i neagra Si e trista peste fire Iar bribetii te 'nspaimanta Cu-a lor multa larmuire Iar apoi cand mai incepe Si o ploaie ca prin sita Si colo urla un cane Cu o voace ragusita Crezi atunci sa e sfarsitul Astui glob plin de pacate Si un timp, inima 'n tine Inceteaza d'a mai bate
Cărți,multe cărți.
