Marian Dumitru opteaza categoric pentru prozodia clasica masura de aur a lirei. Poemele lui il recomanda ca pe un maestru al unui neoparnasianism in descendenta lui Ion Barbu, nu fara o vaga aura a hermetismului aceluiasi in sensul mestesugului prozodic, daca nu si al ideatiei. Este un liric extrem de lucid, supraveghindu-si cu mare grija inspiratia, indicand expresis verbis ori marturii imposibil de negat precum Edgar Allan Poe, Baudelaire, Mallarme, ba chiar si vechiul nostru Heliade, care se declara adeptul extazului poetic autosupravegheat. Metafora abil criptata, cu deosebire oximoronul care confera materialitate ultrasenzoriala abstractiunilor sunt febril cautate. Virtuozitatea prozodica o atinge Marian Dumitru in sonet. Ion Rotaru Un celebru rabin se tot ruga de douazeci si cinci de ani la Zidul Plingerii, pina cind intr-o buna zi un reporter l-a intrebat: Pentru ce va rugati cu atita osirdie, rabi? Pai, pentru pace si buna intelegere intre neamuri, iubire si prosperitate. Si in
Cărți,multe cărți.
