Dintr-o formula de alint eminesciana ? ramura de liliac ? de care poetul facea uz in scrisorile catre Veronica, Dan Iacob face un titlu de carte, dar si altceva. Construieste un cod de comunicare ce are atat functie de recunoastere, cat si de transfigurare intr-o relatie de iubire. Povestea din aceasta carte se incheaga si evolueaza folosind coduri culturale consacrate de Sadoveanu si Eminescu, insa cred ca nu dintr-o pedanterie gratuita. Mimetismul de situatie, imitatiunea ipostazei erotice arhetipale este, cred, mecanismul religios care sta la baza povestii de iubire din carte. Ca orice gest fundamental in istoria omului, si dragostea este o imitatio, reface in mod ritualic o situatie originara. Dan Iacob opereaza ca un iluzionist, punand intr-o relatie de oglindire si autorizare mutuala trei cupluri de indragostiti, fortand lumina legendei sa lucreze in atelierul concret al unui cuplu, mentinand tensiunea unei exaltari transfiguratoare a pasiunilor. Extrage incarcatura magica cu
Cărți,multe cărți.
