Asadar, in cele ce urmeaza, numai o anumita forma de piesa de teatru va fi desemnata ca „drama”. Nu se incadreaza aici nici piesele religioase ale Evului Mediu, nici istoriile lui Shakespeare. Cadrul de referinta istoric ne cere sa facem abstractie si de tragedia greaca, a carei natura n-ar putea fi identificata decat intr-un alt orizont. Adjectivul „dramatic” nu exprima, in cele ce urmeaza, o calitate (ca in Grundbegriffen der Poetik de E. Staiger), ci desemneaza numai „apartenenta la drama” („dialog dramatic”’= dialog intr-o drama). Spre deosebire de „drama” si „dramatic”, termenul „dramaturgie” va fi utilizat in sensul cel mai larg, pentru tot ce e scris pentru a fi jucat pe scena. Iar cand vom dori ca termenul „drama” sa fie inteles si el in acest sens, il vom pune intre ghilimele. Cum evolutia dramaturgiei moderne se indeparteaza de drama insasi, studierea ei nu va putea fi realizata fara ajutorul unui termen constrastant. Iar cel care se prezinta astfel este termenul „epic”: el desemneaza o trasatura structurala comuna a eposului, povestirii, romanului si a altor specii, adica prezenta a ceea ce s-a numit „subiectul formei epice” sau „Eul epic“.
Cărți,multe cărți.
