Sutta

„O sută de sutte! De... sutre, cum le ştim din sanscrită (sutte, în dialectul pali). Sutra este un „tratat indian ori culegere conținînd proză aforistică, reguli de ritual, de morală, de filozofie sau referitoare la viața zilnică" (conform DEX-ului). Cam despre asta e vorba, pe scurt, în volumul de faţă, doar că totu-i retors în poezie nouă, iar forma aleasă e cea a sonetului. Ce poţi face în 14 versuri? Multe! Întrețesere/urzeală (sutra - în sanscrită - înseamnă şi fir!) de-o densitate și o complexitate mai rar întîlnite la noi în poezia ultimelor decenii. Incantații, meditaţii, vocabulare (las pluralul!), viziuni recompuse în magice diorame. În peisajul destul de previzibil al poeziei de azi, Florentin Popa aduce Surpriza. Cimpuri de distorsiune, limbaje mixate, rime rare şi un (algo)ritm personal. Pădurea de corespondenţe a simboliştilor e, aici, una în care toate sunt linkuri". Avem de-a face cu o forţă mai puțin obişnuită de a integra informație din cea mai variată şi de a crea sens, emoţie din orice - fie că e vorba despre vreo șaormă sau vreo plantă ruderală, fie de sunyata, gimnosofi sau Maya. Sîntem purtaţi, ca într-un roller-coaster, de la etrusci la ultra-contemporaneitate, de la cele divine la imanenţa din (i)realitatea imediată, de la extim la intim. Şi ar mai fi un prețios strat freatic alcătuit din subtile trimiteri spre predecesori: Barbu (cel cryptic combinat cu ecosistemul din După melci), Brumaru (senzorialul), Foarţă (un thinker de limbaj), Dimov (baroc-enciclopedic), printre alţii (şi nu doar din literatura română). Demult nu am mai întîlnit nevoia de dialog personal cu marii creatori de domenii poetice. Suttele de faţă sînt „o flacără [...] hrănind mai mult decît înghite". S-o întreţinem şi s-o protejăm! P.S. Adaug că găsiți aici unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste care s-au scris din 1990 încoace.” SIMONA POPESCU