„Stăpân deplin pe instrumentele poeziei, Andrei Peptine adoptă un minimalism al candorii care amintește de crepuscularii italieni. Doar eu-ul, trop al modestiei însingurate, are toate șansele să devină eticheta unei întregi generații de tineri – copii ai multiplelor crize individuale și colective. Sunt sigur că poemele intens intimiste ale acestui curajos volum de debut vor găsi ecou în noua sensibilitate lirică a acestor ani.” (Florin DUMITRESCU) „Poezia lui Andrei Peptine trece de la episoade domestice la autoportrete denigrante care caută mereu un reper prin care să se refacă, regândească, revenereze corpul, apelând mereu la conștiință și memorie. Acasă devine un spațiu suprarealist, în care golul interior care ne macină pe cei mai mulți dintre noi se materializează în relațiile interumane. E o poezie aproape carteziană în care unicul semnal al supraviețuirii sunt observațiile, exactitatea și amintirile. Observ, deci exist. Îmi amintesc, deci nu mă mai surprinde nimic – o poezie care te ține mereu în gardă, de parcă interiorul e gata să înghită exteriorul și să-l transforme.” (Alex HIGYED) „Nu e nimic temporar în criza temporară: din contră, e un bildungspoetic ludic & vulnerabil, ca o întoarcere târzie acasă.” (Ramona BOLDIZSAR)
Cărți,multe cărți.
