„Renunțând la podoabele stilistice din volumele anterioare, la un limbaj ornamental, remarcat și de Horia Bădescu, autorul practică în această nouă culegere un lirism al dialogului firesc, purtat parcă între doi apropiați, câștigând astfel în firesc și în simplitate. Versurile sunt pentru Marius Zubac, într-un fel, și o cale de a-și descoperi identitatea sufletească, eul profund, care de multe ori se confundă cu cel poetic.” - Adrian Popescu
Cărți,multe cărți.
