Un roman autentic, o incursiune captivantă în trecut, o explorare în miezul genezei primelor texte creștine despre Iisus Cel Înviat. Cum ne-am putea apropia mai bine de Persoana Celui Înviat, dacă nu prin ochii unui evanghelist? Și nu doar citindu-i istorisirea, ci încercând să-i înțelegem, cât mai bine, viața, căutările și traseul spiritual neobișnuit ce au dus la alcătuirea unui text nemuritor precum Evanghelia după Marcu – cea mai veche dintre Evanghelii. Neîndoielnic, în Leul din Alexandria, Jean-Philippe Fabre readuce la viață tensiunea primilor ani ai propovăduirii apostolice nu doar prin admirabilele descrieri geografice sau prin reunirea de informații inedite despre meșteșuguri antice, ci mai ales prin apropierea de adolescentul Marcu, în zbaterea puternică a descoperirii de sine și a maturizării. Suntem atrași în această povestire palpitantă desfășurată în ținuturile mediteraneene ale primului secol creștin și purtați într-un periplu menit să descopere Vestea cea Bună întregii lumi, pe fondul tumultuos al veșnicelor pasiuni omenești trăite cu înflăcărarea și ardoarea unui suflet și inimi de Leu. Am simțit o putere de neînvins. Voiam să‑L urmez, să‑L urmez pentru că era El, să‑L urmez atunci când ceilalți Îl părăsiseră… Înconjurat de soldați, El S‑a întors. În lumina lunii pline, mi‑a aruncat o privire pe care nu o voi uita niciodată. M‑am zbătut. Am lepădat pânza… Am fugit cât am putut de repede. Am urcat Muntele Măslinilor. Am alergat către pustiul Iudeei, ca David. Mi‑era rușine. Eu, leu? Ce amăgire!... Nu‑L întâlnisem pe Acest Om decât pentru a fugi de El... Câteva zile mai târziu, Petru m‑a botezat... S‑a purtat ca un tată cu mine timp de trei ani. Dar cicatricea e tot aici, „rana” e deschisă. Sunt un leu îmblânzit..., însă un leu rănit pentru totdeauna...
Cărți,multe cărți.
