— Eu sunt cel mai deștept! Astăzi e ziua în care o să mă ospătez. În meniu, bunica, iar coacăza mică la desert. Ajuns în fața ușii bunicii, lupul bate ușor la ușă. Cioc! Cioc! Niciun răspuns. Înăuntru, doar o cămașă de noapte întinsă pe pat. Lupul își trage pe el cămașa și, pentru că e foaaaarte deștept, iese afară să-și șteargă urmele, înainte de a o căuta și înghiți pe bunica. Dar o pală de vânt trântește ușa, iar lupul rămâne în pădure așa cum este, îmbrăcat în cămașă de noapte și scufie. Degeaba încearcă să se ascundă după copaci. Toată lumea din pădure crede că e chiar bunica! Și, cu toată marea lui deșteptăciune, nu mai poate convinge pe nimeni că e lupul cel rău.
Cărți,multe cărți.
