Cartea de față ne revelează adevărul esențial și calea de urmat în câteva pagini. Succint, Vlădica ne spune de la ce pornim (Prima Lege a lui Dumnezeu sau cele zece porunci ale Vechiului Legământ), unde trebuie să ajungem (piramida cu zece caturi a fericirilor din „Legea lui Dumnezeu cea nouă, cea din urmă sau cea lăuntrică, adică desăvârșita și singura lege dumnezeiască mântuitoare”). Și pentru ca instrucțiunile de utilizare ale drumului creștinului spre mântuire să fie desăvârșite, pe lângă punctul de pornire și cel în care trebuie să ajungem, episcopul Nicolae Velimirovici ne arată și cum să facem să parcurgem acest drum pas cu pas. Astfel, el ne dezvăluie un capitol special cu rânduieli și sfaturi pentru o viață creștinească și un set de reguli de purtare sau etica creștină după Sfântul Vasile cel Mare. Citind aceste rânduri, vom înțelege de ce toți cei care l-au cunoscut îndeaproape îl numeau Bunicul (Deda). Adesea veți găsi aici vorbele aproapelui, care ne numește atât de frumos, frați sau fii: „Să nu crezi, frate, că Dumnezeu i-a dat înțelepciune doar omului, căci vei greși. Înțelepciune are și boul, are și calul, și albina, și musca, și rândunica, și barza, și lemnul, și piatra, și apa, și văzduhul, și focul și vântul...” Sau și mai frumos: „Și să știți, fiii mei...” Pentru că atunci când vom întoarce și ultima filă a acestei cărți chiar asta va trebui să facem. Să știm. Așa cum piatra știe să tacă.
Cărți,multe cărți.
