„Îşi duse paharul la buze şi îl bău dintr-o înghiţitură. Urmă un străgăt; se răsuci, se clătină, se agăţă de masă şi se ţinu de ea, holbându-se cu ochii injectaţi, gâfâind cu gura deschisă; şi cum priveam într-acolo, interveni, după cum mi se părea, o schimbare… părea să se umfle… faţa i se înegri dintr-odată, iar trăsăturile păreau să se topească şi să de modifice…” „În clipa următoare, sărisem în picioare şi mă aruncasem la perete, cu mâinile ridicate, ca să mă apăr de acea creatură, cu mintea curpinsă de spaimă. – O, Doamne! am urlat şi iarăşi: O, Doamne!, din nou şi din nou; căci acolo, înaintea ochilor mei – palid, zdruncinat, pe jumătate leşinat şi bâjbâind cu mâinile înaintea sa, precum un om înviat din morţi – stătea Henry Jekyll!”
Cărți,multe cărți.
