De la aparitia sa si pana de curand, marxismul a avut parte de doua tipuri de lecturi foarte angajate, ambele influentate masiv de viziunea despre posibilitatea realizarii practice a acestei doctrine. Primul tip de lectura era cel al adversarilor ideologici ai marxismului, care ii refuzau incarnarea sociala: ura si teama au fost, desigur, cu cateva exceptii, notele dominante ale acestei prime interpretari. Cea de-a doua lectura a fost cea propusa de apologetii marxismului, care mizau pe transformarea sa in realitate: in acest caz, admiratia si speranta s-au impus ca notele principale ale analizei. A sosit, cred, timpul unei lecturi neangajate. Caci caderea regimurilor comuniste din Europa a insemnat si "decesul" doctrinei care le servea drept fundament. Lecturii ideologice i se poate substitui de-acum o lectura stiintifica. Altfel spus, e cazul sa privim marxismul ca pe o piesa de muzeu, la fel ca doctrina unui Hobbes sau Rousseau. Acest principiu se impune cu atat mai mult atunci cand este vorba nu despre corifeii marxismului, ci despre marxistii de la periferia culturii occidentale. Unul dintre acestia este si scriitorul roman Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Cărți,multe cărți.
