O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu

?Fata de toate prostiile care s-au debitat in ultimii ani despre intelectualii publici, acest volum ar trebui sa fie o punere in garda si un antidot: punere in garda impotriva falsitatii acuzatiilor, antidot la reaua-credinta prin care au devenit plauzibile. Oamenii care vorbesc in aceasta carte sunt orice, numai niste minti supuse, nu. Insa nu imi fac iluzii. In ciuda tuturor dovezilor pe care le aduce - ca intelectualii nu dispretuiesc masele; ca nu se izoleaza elitist intr-un turn de fildes; ca nu nesocotesc realitatea; ca au ingrijorarile celor mai defavorizati si bucuriile celor mai curati; ca sunt critici si pot fi clarvazatori; ca judeca in functie de principii si ca analiza lor e angajata, fara a fi partizana; ca suferinta produsa de esecurile societatii e solidaritate cu victimele, si nu complezenta fata de infatuarile conjuncturii ori fatuitatile puterii; ca stringenta critica a analizelor nu scade nimic din inaltul sentiment de responsabilitate care se degaja pagina de pagina din ingrijorarile, exasperarile si disperarile exprimate cu o perfecta maiestrie literara in superbul manual de morala civica angajata care este O tranzitie mai lunga decat veacul - ei bine, nici atunci minciunile, neroziile si calomniile proferate la adresa autorilor ei, ca intelectuali publici, nu vor inceta sa curga. Intrebat de un student, in plina teroare comunista, ce mai face, Tudor Vianu a raspuns, cu inimitabilul sau zambet tragic: ?Astept sa oboseasca nedreptatea?. Percutanta carte scrisa de Vladimir Tismaneanu si Mircea Mihaies la doua maini este martorul de neocolit al modului in care societatea romaneasca a asteptat, timp de douazeci de ani, sa oboseasca nedreptatea: a firii si a netrebniciilor proprii.? - H.- R. Patapievici?Aeroportul international Dulles era inchis, toate zborurile anulate. Inzapeziti, dar nu si infrigurati, destinsi si bucurosi ca eram impreuna, am hotarat sa dam acelor zile de placuta recluziune o intrebuintare precisa. Anume, sa discutam liber, fara urma de inhibitii, despre starea politica, sociala, morala si culturala a Romaniei din acel ceas istoric. Natura dezlantuita ne-a facut cadoul a doua-sprezece zile in care, scutiti de alte tentatii - era o aventura sa ajungi chiar pana la coltul strazii - am avut ragazul unei radiografieri pline de neprevazut a lumii in care - unul de la distanta, dar cu un patos al participarii nestins pana in clipa de fata, celalalt aproape de centrul turbionului - ne era dat sa traim. Ceea ce s-a numit «the Blizzard of ?96» a constituit episodul inaugural al unui proiect desfasurat, apoi, cu un fel de implacabili-tate amuzata de sine, timp de trei lustri.? - AutoriiTotul a inceput cu un accident meteorologic. Era in decembrie 1995. Unul dintre noi, cei care aveam sa devenim autorii acestei carti, M.M., venea de la Chicago si urma sa se intoarca in Romania in primele zile ale lui 1996. Celalalt, V.T., savura, alaturi de Adam si Mary (Adam avea patru luni) linistea zilelor de vacanta in apartamentul lor de pe Connecticut Avenue. Am petrecut cu totii un revelion minunat alaturi de vechi prieteni, Anca si Richard Hassing, si se parea ca vom reveni, in scurta vreme, la ocupatiile noastre obisnuite: cursurile de la universitate si scrisul. A nins insa mult, a nins enorm in ianuarie 1996, la Washington. Zapada ajunsese pe marile bulevarde la peste un metru si jumatate. Metroul era blocat, iar de-a lungul caselor se circula prin niste tunele inguste, care depaseau inaltimea unui om. Plonjaseram dintr-un oras cu o clima subtropicala in lumea basmelor nordice. Zgomotele se estompasera si albul-stralucitor al zapezii iti crea o stare de surescitare, dublata de o stranie bucurie de a trai.