Revolutiile din 1989 au schimbat in mod fundamental harta politica, economica, axiologica si culturala a lumii. Ele au permis redescoperirea participarii democratice si a activismului civic, fiind rezultatul unei nemultumiri profunde si generalizate fata de dominatia ideologica a leninismului. Dupa decenii de agresiune a statului impotriva spatiului public, aceste revolutii au restabilit distinctia dintre ceea ce apartine guvernamantului si ceea ce tine de domeniul autonomiei individului. Accentuand drepturile politice si civice, aceste miscari au creat teritoriul necesar manifestarii si aplicarii valorilor democratiei liberale. Departe de a se fi incheiat, revolutiile din 1989 simbolizeaza o directie caracteristica a timpurilor moderne: diversitate, diferenta si toleranta. Natura Revolutiei Romane, inclusiv recurgerea la violenta si masacru, se explica prin caracterul impenitent stalinist al dictaturii comuniste. Prin radicalismul sau, prin energiile dezlantuite si prin sansa renasterii partidelor politice, a economiei de piata, a presei libere si a societatii civile, Revolutia a fost o bresa istorica incontestabila. Asemenea celorlalte revolutii din 1989, a fost un fenomen social total, o explozie de spontaneitate democratica, o afirmare a libertatii in lupta impotriva despotismului ideocratic. Extrem de grav insa, in cazul Romaniei postdecembriste, este faptul ca nici constitutia libertatii, ca sinteza intre legalitate si legitimitate, nici datoria memoriei traumei totalitare, in forma institutionalizata si prescrisa la nivel pedagogic, nu s-au intrupat inca in mod credibil in noul corp politic si social. (Vladimir Tismaneanu)
Cărți,multe cărți.
