Punctele nodale ale biografiei politice a lui Leonte Rautu (n. Lev Oigenstein, 1910-1993) au coincis cu momentele cele mai dramatice din istoria comunismului romanesc. Rautu a fost exponentul unei traditii intolerant-dogmatice care si-a pus pecetea asupra evolutiei, ori mai precis spus, involutiei culturii romane, in cele peste patru decenii de dictatura comunista.
Intr-un interviu acordat unui politolog elvetian (unicul de acest gen pe care a acceptat sa-l dea), Rautu a declarat: ?Romania comunista a fost in intregime construita dupa modelul sovietic.? A uitat sa adauge ca el a fost arhitectul acestei constructii diabolice. Prin intensitatea obsesiva a actiunilor sale devastatoare, Rautu poate fi asemuit lui Andrei Jdanov, seful absolut al aparatului ideologic sovietic dupa 1945, un adevarat dictator cultural.
Rautu a fost principalul arhitect al ideologiei de partid si al unei constructii diabolice puse in slujba indoctrinarii si inregimentarii - e vorba de Sectia de Propaganda si Agitatie, denumita ulterior Directia de Propaganda si Cultura. Avand aceste prerogative, a patronat numeroase campanii de linsaj mediatic. In 1949, cand rememora atacurile contra lui Arghezi, Leonte Rautu conchidea cu cinismul binecunoscut ca intelectualii si artistii ?care sunt si astazi dusmani trebuie batuti fara mila. Pe Tudor Arghezi, care nici acum nu s-a schimbat, l-am desfiintat?. Leonte Rautu si a sa Directie de Propaganda, sub diversele sale infatisari si indiferent de etapele comunismului romanesc, s-au ocupat cu combaterea activitatii intelectuale spontane, nedirijate, cu condamnarea formulei ?arta pentru arta?, vadind dispretul pentru libertatea intelectuala, libertate suprimata tocmai in numele unei noi libertati promise poporului.
Cărți,multe cărți.
