Coen Stork, ambasadorul Olandei la Bucuresti in 1989, a atras atentia oficialilor romani cu felul sau dezinvolt de a se purta si de a lega prietenii cu scriitorii si artistii de la noi din tara. La scurt timp, a fost banuit de spionaj si a fost ?plasat? la Directia a III-a, care avea in sarcina contraspionajul. Zi de zi, pas cu pas, securitatea l-a filat pe strazile Capitalei, i-a ascultat convorbirile, i-a scotocit prin biblioteca, i-a sustras agenda si a angajat la ambasada si la resedinta, iscoade in chip de bucatarese, menajere, secretare, profesori de chitara. Astfel, securitatea ajunsese, dupa doar cateva luni, sa-i cunoasca destul de bine preocuparile, stilul de lucru si prietenii romani. Cu siguranta, ar fi fost victima iminenta a unei actiuni de compromitere, daca nu ar fi cazut regimul ceausist. Din dosarul de urmarire informativa burdusit cu sute de note, sinteze si propuneri de masuri au fost selectate documentele care vorbesc cel mai mult despre abuzurile Securitatii si despre apasatoarea atmosfera de la sfarsitul anilor 1980.
Cărți,multe cărți.
