Lupta in jurul unui rug. Castellio impotriva lui Calvin

La mijlocul secolului al XVI-lea, reformatorul Jean Calvin conduce cu mana forte orasul Geneva. Nu demult fusese el insusi prigonit de Biserica Catolica, dar acum, cand are in mana haturile puterii, nu e deloc dispus sa acorde altora libertatea religioasa pe care o ceruse atat de vehement autoritatilor papale. In numele adevaratei credinte reformate, Calvin instituie un regim de teroare, avand grija sa supravegheze orice miscare a cetatenilor genevezi. Cei care se abat catusi de putin de la doctrina si de la reguli sunt inchisi, surghiuniti, torturati sau chiar executati. Totul culmineaza cu arderea pe rug a spaniolului Miguel Servet, condamnat pentru erezie.In mijlocul tacerii generale, se face deodata auzit un om care nu pare sa se teama de mana lunga a lui Calvin: umanistul francez Sebastian Castellio, profesor la Universitatea din Basel, hotaraste sa-l combata pe dictatorul genevez cu singura arma care ii sta la dispozitie ? arma cuvantului. ?A ucide un om nu inseamna niciodata a apara o doctrina, ci inseamna a ucide un om?, ii transmite el fanaticului reformator.Sub condeiul magistral al lui Stefan Zweig, evenimentele dramatice din epoca Reformei capata o plasticitate neintalnita in cartile istoricilor. Dar reflectiile eseistului sparg cadrul istoric. In anii 1935?1936, cand Zweig asternea pe hartie aceasta poveste, intoleranta si violenta faceau deja ravagii in Germania. Fara a-l pomeni pe Hitler, fara a rosti o singura data cuvantul ?nazism?, autorul surprinde, ca intr-o oglinda, fizionomia propriei epoci ? si chipul schimonosit al tuturor dictaturilor viitoare. Caci din figurile celor doi adversari, Castellio si Calvin, Zweig distileaza eternul contrast dintre umanismul pluralist si fanatismul doctrinar.Stefan Zweig s-a nascut in 1881, la Viena, in familia unui instarit industrias evreu. Studiaza filozofia la Universitatea din Viena, iar in 1904 obtine titlul de doctor cu o lucrare dedicata ideilor lui Hippolyte Taine. In 1904 pleaca in Franta, unde il cunoaste pe Romain Rolland, pe care il va admira o viata intreaga. Viziteaza Anglia, Statele Unite, India si alte tari, continuandu-si in tot acest timp preocuparile literare. In 1915 se casatoreste cu Friederike von Winternitz. In timpul Primului Razboi Mondial, declarandu-se pacifist, nu lupta pe front, slujindu-si patria ca functionar la Arhivele Ministerului de Razboi. In 1919 paraseste Viena pentru a se stabili la Salzburg; aici, in cursul unui deceniu, scrie cele mai celebre dintre povestirile, eseurile si biografiile sale, care i-au adus consacrarea si notorietatea. In 1934, cand Hitler vine la putere in Germania, paraseste Austria si traieste o vreme in Anglia. Cartile lui sunt interzise de national-socialisti, ceea ce, pe langa traiul in exil, ii provoaca o mare suferinta. In 1939 divorteaza si se recasatoreste cu o tanara englezoaica, Charlotte Elisabeth Altmann. In 1940, in fata expansiunii naziste in Europa, familia Zweig se refugiaza peste Ocean, ramanand pentru scurt timp la New York, apoi, in acelasi an, se stabileste la Petropolis, in Brazilia. Pe 22 februarie 1942, Stefan Zweig si sotia sa, Lotte, se sinucid.