Prima traducere româneascã a lui Rabindranath Tagore dupã versiunea originalã bengalezã
Prima traducere a Scrisorilor rupte într-o limbã strãinã
Evolutia sensibilitãtii poetice a lui Tagore este mai bine oglinditã în aceste scrisori trimise de pe malul Padmei decât în orice biografie.
Însusi poetul a mãrturisit cã eul sãu cel mai adevãrat a evoluat în acel ungher obscur al Bengalului si cel mai profund mesaj al gândirii sale s-a exprimat spontan în scrisorile adresate Indirei Devi.
Cele 101 scrisori adresate nepoatei sale Indira Devi ne vor convinge de adevãrul acestor cuvinte. În Scrisori rupte cititorul va descoperi "întregul eu" al poetului, cãci "în nici o altã scriere a mea n-am putut sã-mi exprim ideile si sentimentele atât de lucid, asa cum le expun în scrisorile mele cãtre tine".
"Toate lucrurile din lume îmi par inepuizabile. Ce mi-a plãcut odatã îmi place totdeauna si în fiecare zi îmi pare la fel de nou si uimitor. Pot sã-l mângâi cât vreau, fãrã sã-l tocesc. Dimpotrivã, fiecare atingere a mea îi dãruie o strãlucire si mai mare. Aceastã strãlucire nu este sarjatã, nici exageratã. Detest falsa exagerare. Pot sã vãd clar toate aspectele reale ale lucrurilor, dar, în ciuda tuturor pãrtilor negative, ele îmi sugereazã un mister diafan, care se înaltã deasupra micimii si contradictiilor lor. Cu trecerea anilor si cu înmultirea experientelor, uimirea mea fatã de acest mister nu scade, ci creste, si asta mã bucurã din ce în ce mai mult. Astfel, în fiecare zi constat din nou cã oamenii datoritã cãrora mã simt fericit nu sunt neînsemnati. Ei închid în sine adevãrul si fericirea eternã." - R. Tagore
Cărți,multe cărți.
