Amintiri

?Drumurile pe care le strabati si hanurile in care innoptezi in timpul calatoriei nu-ti par tablouri cand esti in mers. Atunci ele sunt prea utile si prea reale pentru a deveni arta. Dar dupa ce ai ajuns la capatul drumului si nu mai ai nevoie de ele, le poti privi ca pe tablouri. Daca in amurgul vietii tale te opresti in pragul unei case de odihna si te uiti la toate orasele, campiile, raurile si dealurile pe care le-ai lasat in spate, ele se integreaza intr-un tot si in lumina obscura a asfintitului apar ca un vast tablou. Astfel, cand am avut un rastimp sa ma uit inapoi, o singura privire mi-a fost de ajuns ca aceasta panorama sa-mi capteze intreaga minte.  Oare curiozitatea ce mi se trezise isi va avea radacina in atasarea fireasca la propriul meu trecut? Este imposibil sa nu existe o asemenea atasare. Dar afara de aceasta, tablourile ca atare aveau propria lor atractie.? - (fragment)   Volumul de fata ar fi trebuit sa aiba in jur de 170 de pagini. Ar fi cuprins ?autobiografia lui Rabindranath Tagore pana la varsta de 25 de ani? (1886) si ne-ar fi introdus in ?atmosfera culturala din perioada respectiva?. Am fi aflat ?contributia familiei Tagore in viata social-culturala a Indiei? si cum a luat ?contact cu cultura europeana, in Anglia? cel ce avea sa fie numit Profetul Indiei. ?Reflectiile despre literatura si filozofie? - citatele din ghilimele apartin Amitei Bhose - ar fi intregit acest tablou care reda viata celui ce a fost cunoscut in Romania inca din 1913, cand i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura. Ca sa pastram tonul cartii, am fi avut un tablou pictat - cartea fiind tradusa in romana direct din limba bengali, limba materna a lui Tagore si a traducatoarei, Amita Bhose - si nu o reproducere, asa cum se intampla cu traducerile operei lui Tagore realizate din limbi europene. Cu bucurie dar si cu regret aducem la lumina tiparului cele cateva capitole pe care vremea i le-a permis sa ni le talmaceasca. Cu bucurie, pentru ca sunt traduceri inedite - volumul nefiind tradus in Romania. Cu regret, pentru ca volumul nu este complet. Cititorii vor primi cu dragoste aceasta pictura a vietii lui Tagore prin penelul iscusit al lui Didi - cea care traducea direct in romana, fara dictionar, maiestrind cuvintele de parca limba romana ar fi fost chiar limba sa materna. Volumul Amintiri e ilustrat cu fotografii ale lui Rabindranath Tagore si cu lucrarile pictorului Gaganendranath Tagore, nepotul lui Rabindranath. Astfel, vom regasi locurile sau oamenii descrisi in text, tabloul vizual unindu-se cu cel literar. E reprodusa si prima pagina din volumul editat de Universitatea Vishvabharati, intru satisfacerea unei curiozitati normale privind scrierea bengaleza. De asemenea, sunt reproduse cateva manuscrise sau pagini dactilografiate ale lui Didi - si cateva manuscrise ale lui Tagore .