„Pana in 1912, Rabindranath Tagore era deja recunoscut nu doar ca un eminent poet, ci si ca dramaturg si nuvelist. Pe langa aceasta bogata activitate literara, Tagore a scris de asemenea un impresionant numar de eseuri si discursuri in bengali, pe o varietate de teme, de la cultura si educatie, la religie, filosofie, politica, nationalism, limbaj, muzica si prozodie, ca de altfel si jurnale de calatorie si culegeri utile studentilor sai de la Shantiniketan. In acest punct al creatiei si vietii sale, Tagore s-a gandit sa inceapa sa scrie in engleza si sa traduca in limba lui Shakespeare cele mai interesante dintre scrierile sale in bengali. Printre acestea si cele opt eseuri despre „desavarsirea vietii”, prezentate in fata studentilor de la Universitatea Harvard, in cele sase luni pe care Tagore le-a petrecut acolo in 1912-1913, eseuri reunite mai apoi sub titlul Sādhanā si publicate pentru prima data in 1913.” (Mihaela Gligor)
Cărți,multe cărți.
