Rescrie-ti destinul. Vindecarea traumelor mostenite

Traumele si credintele limitative ale stramosilor isi gasesc ecoul in viata noastra de zi cu zi, modelandu-ne destinul ca o forta invizibila. Atunci cand incepem sa cercetam cauza blocajelor, a anxietatilor, a relatiilor nefericite si a esecurilor noastre repetitive, adesea descoperim ca evenimentele din propria viata nu reusesc sa ne ofere o explicatie adecvata. In aceste momente, merita sa privim dintr-o perspectiva mai larga si sa descoperim evenimentele din viata parintilor nostri, a bunicilor sau chiar a generatiilor mai indepartate. De cele mai multe ori, vom constata cu surprindere - dupa cum confirma rezultatele cercetarilor moderne - ca traumele si temerile nerezolvate ale stramosilor nostri nu dispar odata cu moartea lor, ci traiesc in noi. Persecutiile din razboaiele trecutului se reflecta in viata noastra sub forma depresiei, traumele deportarilor fortate se manifesta ca o permanenta neincredere, pierderea legaturilor afective ale strabunicii ramase orfane se regaseste in esecurile relatiilor noastre, iar povestea tainuita a bunicului sinucigas se reflecta in tulburarile noastre de panica. Pentru mine, este clar acum ca destinul fiecarui individ nu poate fi inteles fara o perspectiva transgenerationala. Daca dorim sa scapam de simptomele chinuitoare sau sa schimbam modelele noastre comportamentale si emotionale deranjante, trebuie sa aducem la lumina trecutul familiei noastre. In aceasta carte, imi propun sa ghidez cititorul printr-o calatorie de autocunoastere transgenerationala, astfel incat sa poata recunoaste si remedia relatiile emotionale negative si modelele de comportament mostenite din trecut. Avem de depasit multe bariere si temeri chiar si in cele mai simple situatii - ne este teama ca, daca ne aratam cu adevarat, ne expunem criticii, judecatii sau respingerii altora. - Noemi Orvos-Toth Cei mai multi oameni nu indraznesc sa traiasca viata pe care, in adancul inimii, ar dori sa o traiasca. Spunem ca nu avem posibilitatea, dar adesea, de fapt, nu avem curajul sa o obtinem, sa o cream. Pentru asta, pe de o parte, ar trebui sa credem ca suntem capabili, iar pe de alta parte, trebuie sa ne ascultam propria voce interioara, nu parerea altora. Ne straduim toata viata sa ii satisfacem pe ceilalti, sa nu gandeasca rau despre noi, sa nu ne critice, sa nu ne raneasca, dar in tot acest timp ne tradam pe noi insine. De ce nu ne punem uneori intrebarea: Si ce daca? Ce se intampla daca ceva nu ne reuseste, daca cineva nu ne accepta? Merita sa renuntam sa traim autentic doar pentru a nu fi raniti, pentru a nu fi respinsi, pentru a nu decadea in ochii altora (ceea ce, cu siguranta, este inevitabil oricum)? Traducere din limba maghiara de Sigismund Iuliu Fulop. Fragment din cartea "Rescrie-ti destinul. Vindecarea traumelor mostenite" de Noemi Orvos-Toth: "Indiferent ce varsta avem, cat de departe traim de familia noastra sau ce stim despre membrii ei, familiile sunt prezente mereu in viata noastra. Ne tin cu o mana invizibila si ne trag pe calea desemnata de acestea. Multi simt doar ca viata li se intampla, orice ar face, nu pot influenta evenimentele. Se lasa tarati de curent, fericirea aproape ca le lipseste din cotidian, dar cu atat mai prezente sunt tensiunea, amaraciunea, frustrarea. Pe la mijlocul vietii se uita fara vlaga in jur: iubiri cenusii, munca neinteresanta, truda zilnica, boli sau goluri umplute cu surogate. In nenumarate cazuri aceasta este expresia greutatilor neprocesate, pierderilor nejelite, traumelor dureroase mostenite de la generatiile anterioare. Pana cand trecutul ramane neexplorat, n-avem nici noi alta posibilitate decat sa suferim neputinciosi si sa ne consolam cu ideea ca asa e viata. Desi viata ne permite un spatiu de manevra mult mai mare decat am crede. Dar pentru asta avem nevoie sa ne cunoastem povestirile trecutului familial si sa le asamblam bucatile ca pe puzzle. Apartin deplinatatii propriului destin si bucatile de viata ale stramosilor nostri. Tocmai de aceea in vietile multora dintre noi vine si acel moment cand simtim o nevoie urgenta sa intelegem cum s-a format destinul nostru in acest fel, de ce am luat tocmai acele decizii, ce fel de busola interna am urmat ca sa avansam pe drumul nostru. In general, in asemenea momente, ne gandim cat din povestea noastra "a fost deja scrisa", am avut oare posibilitatea de a alege liber? De aceste intrebari a fost preocupat si celebrul neurolog si psihiatru de origine maghiara Leopold Szondi cand a formulat teoria analizei destinului. Dupa parerea lui, destinul nostru nu e altceva in realitate decat un sir de alegeri nesfarsite: ne alegem o pereche, un prieten, o ocupatie, dar si o boala, ba chiar si moartea. Ideea lui a fost ca deciziile noastre sunt controlate de o forta invizibila, inconstientul familial. (Daca Freud a imbogatit stiinta psihologiei cu ideea inconstientului personal, iar Jung cu cel colectiv, Szondi ne-a atras atentia asupra impulsurilor inconstiente din adancul sistemului familial.) A fost de parere ca stramosii nostri ne ofera multe posibilitati de destin, dintre care noi o alegem pe aceea care ne convine, care devine parte a vietii noastre. Dar ca sa putem face asta constient si liber, trebuie sa extragem mostenirile de familie din negura necunoscutului, si posedand aceste cunostinte sa decidem ce dorim sa ducem mai departe si ce lasam in urma. Ne putem intelege destinul in totalitate doar explorand istoria familiei, mostenirile transgenerationale, si astfel putem sa pieluam controlul asupra vietii noastre. Acest lucru a devenit evident atunci cand am inteles ce efecte socante au si asupra mea experientele emotionale preluate de la familia mea."