In aceste conditii, la sfarsitul anului 1871 apare pe scena presei romanesti Alexandru V. Beldiman (30 decembrie 1832 - 17 februarie 1898) fiul boierului moldovean Vasile Beldiman si nepot al vornicului Alexandru Beldiman, autorul cartii "Eteria sau Jalnica tragodie a Moldovei". Beldiman fusese trimis de mic in Elvetia apoi la Paris, pentru studii, chiar in timpul miscarilor revolutionare de la 1848. Beldiman era un fervent sustinator al Unirii Principatelor sub un domn pamantean. Ca atare, a facut propaganda pentru alegerea lui Cuza si data cu alegerea lui Cuza, s-a mutat la Bucuresti unde domnitorul i-a incredintat functia de prefect de Ilfov, apoi prefect de politie la Bucuresti. Detronarea lui Cuza in urma loviturii de stat de la 11 februarie 1866 l-a determinat pe Beldiman sa se retraga la Iasi. Aici, la 15 decembrie 1871 a infiintat ziarul hebdomadar "Adeverulu", in paginile caruia a pornit o campanie impotriva domnitorului strain considerat vinovat de toate problemele Romaniei. Din cauza atitudinii sale ziarul a fost suspendat dupa 13 numere, ultimul aparut la 5 aprilie 1872. Beldiman a fost in repetate randuri amendat si judecat pentru lezarea persoanei suveranlui. Intr-un astfel de proces, dupa ce Beldiman a fost tinut in detentie mai multe luni, a fost achitat de un juriu in componenta caruia intra si Vasile Alecsandri. Victoria sa a fost rasunatoare insa ziarul ?Adevarul? nu a mai putut fi publicat, din cauza amenzilor care grevau asupra bugetului sau. Aceasta prima campanie a ziarului Adevarul si a patronului sau a adus in peisajul presei romanesti un polemist de marca, dar cu argumente care nu puteau convinge nici opinia publica si nici elita politica romaneasca ce isi gasise in principele Carol I expresia vointei sale.
Cărți,multe cărți.
