Lucrarea „Ultimele 67 de zile din domnia regelui Carol I” prezintă situația politică din România după consiliul de coroană de la Sinaia (21 iulie/3 august 1914) până la încetarea din viață a regelui Carol I la 27 septembrie/10 octombrie, mai precis încercările diplomației Puterilor Centrale, și implicit pe cele ale puterilor Antantei de a atrage România în război de partea lor, văzute prin prisma telegramelor diplomatice austro-ungare, germane și belgiene, majoritatea inedite. Declarațiile personale de simpatie și fidelitate ale regelui Carol I față de reprezentanții Vienei și ai Berlinului la București în această perioadă aveau să afecteze grav prestigiul suveranului în ochii poporului român, după o lungă și rodnică domnie, și să-l lipsească după trecerea în eternitate de supranumele, pe deplin meritat, de Carol cel Mare. Documentele prezentate, redactate de diplomații cu care suveranul avea o relație privilegiată, demonstrează însă că indiferent de declarațiile sale personale, atitudinea regelui a fost în conformitate cu cea a majorității covârșitoare a elitei politice românești, așa cum fusese în toți cei 48 de ani de domnie. Faptul că în pofida dorinței vehement afirmată de opinia publică, România nu a intrat atunci în război de partea Antantei, pe lângă marile beneficii financiare pe care le-a adus ulterior, prin vânzări masive de materii prime mai ales Puterilor Centrale, a corespuns întru totul interesului național și imperativelor momentului.Cartea demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu se poate face politică împotriva opiniei publice și de asemenea că nu este posibilă nicio construcție europeană fără aportul României și al Bulgariei.Sorin Cristescu
Cărți,multe cărți.
