„Corespondenţa personală a liderilor politici şi militari a reprezentat dintotdeauna un instrument de lucru indispensabil al cercetării istorice, menit să întregească imaginea oricărei epoci cu amănunte esenţiale pentru înţelegerea evenimentelor şi evoluţiei istorice. Corespondenţa, la fel ca şi memoriile sau jurnalele, poartă pecetea subiectivismului autorului, totuşi nu se va putea trece niciodată cu vederea peste izvoare de acest gen fără de care elaborarea biografiilor şi monografiilor ar fi de neconceput.Volumul de faţă cuprinde 297 de scrisori inedite ale regelui. 205 sunt adresate fratelui său Leopold, (1835-1905), general în armata germană, tatăl viitorului rege Ferdinand, 59 sunt adresate mamei sale Josephine (1813-1900). La acestea se mai adaugă o serie de 27 de scrisori de asemenea inedite, aflate în Arhivele Naţionale din Bucureşti, adresate de regele Carol I doctorului Scharrenbroich, medicul curant al reginei Elisabeta, ducelui şi ducesei de Edinburg (deveniţi de la 22 august 1893, ducele şi ducesa de Coburg, părinţii prinţesei Maria), reginei Victoria a Marii Britanii şi o scrisoare adresată principelui Bulgariei, Alexandru Battenberg, pentru care suveranul României nutrea o sinceră afecţiune personală.Scrisorile lui Carol I reflectă în egală măsură acele probleme de politică externă şi internă ale României care îl preocupau pe rege, dar mai ales problemele de natură familială cu care s-a confruntat suveranul pe parcursul anilor 1878-1905 şi, de asemenea, preocupările sale artistice legate de amenajarea castelelor de la Peleş, Bucureşti şi Cotroceni, unde fratele său Leopold i-a fost, categoric, cel mai important şi mai de încredere sfătuitor.” Iar cartea a lăsat să ne treacă pe dinaintea ochilor, cu demnitate şi încredere, imaginea românilor aflaţi sub arme, cărora a încercat să le dea onorul.
Cărți,multe cărți.
