Problematica dezvoltarii, in general, a celei psihice, in special, a intrat demult in aria de preocupari a multor categorii de oameni de stiinta -filosofi, sociologi, antropologi, medici, biologi, psihologi, pedagogi -si continua sa fie si in prezent o permanenta a unor studii complexe, interdisciplinare, axate pe investigarea aprofundata a mecanismelor genezei psihice si a legitatilor care guverneaza constituirea, evolutia si functionarea psihismului de-a lungul varstelor omului. Tema este de mare actualitate teoretica si practica, deoarece deslusirea procesului de prefigurare timpurie, inca din perioada prenatala, a unor structuri psihice elementare si apoi de imbogatire, maturizare si diversificare a lor succesiva, pe parcursul vietii individului, ne furnizeaza chei de intelegere a ceea ce este constant si variabil in devenirea psihologica a fiintei umane, a ceea ce inseamna normalitate si abatere de la normalitate in acest proces. Este evident ca, in functie de imaginea pe care o avem asupra dinamicii interne a evolutiei psihice - care incepe in zorii copilariei, continua in adolescenta si se implineste la tanar, adult si varstnic ? se pot structura anumite modalitati de raportare practica la personalitatea celui care se dezvolta si la conduita lui de raspuns specifica pentru un anumit segment de timp din istoria sa individuala.
Cărți,multe cărți.
