Insolit demersul scriitorului Nicolae Sarbu in cautarea definitiilor poeziei, dar si ale scrisului "literar" in general, apoi ale celor care stau in spatele acestora! Odata depasit momentul scrisului genuin, odata constientizand infinitul bibliotecii lumii, dezarmant prin cat s-a strans pe rafturile ei, scriitorul - mai cu seama poetul - "se va intreba prin (...) ce se individualizeaza ceea ce scrie el, fata de ce scriu altii". De unde si imperioasa nevoie de a-si "defini" propriul scris iar in cazul lui Nicolae Sarbu, si de a introduce, in inventarul definitiilor, pe care il realizeaza cu frenezia cautatorului de comori, partea lui de bulgare de aur, care sa-si gaseasca locul si rostul in tezaurul miraculos, deci... indefinibil, al beletristicii. Un sinapsis al meditatiilor, al inscrisurilor, al intrebrilor si raspunsurilor devine aceasta carte, starnind deopotriva interesul cititorului (inca) ingenuu si al celui "patruns" de valorile literelor, cu siguranta si al celor care , ei insusi scriind, se pot gasi - sau nu? - in oceanul (polemic tratat uneori de Nicolae Sarbu) si "Labirintul de variante ale unei imposibile definitii". Carte-indrumar o numeste autorul sperand sa-i regaseasca "invataturile" si printre noi, cei de rand, si printre cei care, vremelnic sau nu, se ingrijesc (?) de soarta lumii... Pentru ca nu-i asa, "Poezia este o minciune care spune adevarul"(Jean Cocteau).- Ada D. Cruceanu
Cărți,multe cărți.
