Noos juridic. Valorile identitare in fata globalizarii

Ajunsa la rascrucea globalizarii, civilizatia contemporana are de valorizat ceea ce inerent exprima formele genuine ale culturii comunitatilor, pentru a cladi, in temeiul diversitatii lor creative, durabila unitate omeneasca. Prezenta culegere de studii cauta unele raspunsuri la intrebarile iscate din provocarile globalizarii asupra lumii dreptului: - Cat de aproape sau cat de departe este astazi fenomenul juridic de inalta sa finalitate? - Asigura exprimarea libera si creativ-specifica a statelor si natiunilor sau devine instrumentul instrainarii si nivelarii depersonalizante a culturii popoarelor si traditiilor lor umaniste? - Pe acest fond problematic, este astazi constructia europeana expresia chintesentiala a vointei natiunilor Uniunii? - In ce masura edificiul ei integrativ sta in fundamentul valorilor identitare, asigurand autenticitatea Ideii europene ca Idee a natiunilor si statelor nationale? - Cat de aproape sau cat de departe este UE de idealurile originare ce au prefigurat-o? Fragment din culegerea de studii: „4. Dreptul, intre globalizare si universalizare Procesul totusi necesar al globalizarii, nu insa in directia depersonalizanta pe care tinde sa o urmeze cat priveste iden-itatea national-etatica, cuprinde in articulatiile sale si sistemul juridic, strans legat de cursul evolutiei statului si a societatii spre societatea globala. In cele ce urmeaza, vom avea in vedere unele implicatii ale globalizarii asupra componentei normative a sistemului de drept, cu accente privind universalizarea sa in contextul dat. In baza distinctiei facute de cercetatori ai problemei intre latura de profunzime a globalizarii, vizand temeiurile ei de valoare si dinamica lor, si aceea spatiala, am putea identifica o dimensiune intensiva si alta extensiva a globalizarii normativitatii juridice. Cea dintai priveste, am spune, criteriile de valoare care fundeaza, mai exact care ar trebui sa fundeze evolutia dreptului in conformitate cu idealurile indrumatoare si valorile constitutive ale umanitatii, acelea care, fara a sta intr-un empireu transcendent, nu stau nici sub semnul timpului corupator, alcatuind, dimpotriva, un noos, un camp spiritual de valabilitate axiologica neconjuncturala, in care se inscriu si principiile juridice si valorile promovate normativ. Acestea din urma sunt chemate sa exprime, in masura realizarii lor, functia antropologica a dreptului. Dimensiunea extensiva a globalizarii in drept nu refera la spatiul ideal, al valabilitatii axio-antropologice a normelor, ci la acela real, cu adevarat extensiv intrucat devanseaza sistemele legislative nationale spre unul inglobant, de ordin planetar. Distinctia pe care o facem este insa operanta daca se refuza absolutizarii. in fond, dimensiunea extensiva a globalizarii dreptului, proprie normativitatii din interspatiul sistemelor juridice particulare — tinzand, acesta, sa devina intraspatiul inglobant al acelora priveste conditia tehnico-juridica a normativitatii de drept in ceea ce ea excedeaza sistemelor nationale.”