Dreptul, componenta organica a civilizatiei, modeleaza realitatea sociala in masura in care el insusi se lasa modelat de valorile ei. Pentru aceasta, dreptul are a fi, intai de toate, expresia imperativa a libertatii omenesti si, astfel, o componenta vitala a spiritualitatii. In ordinea sa, sistemul juridic-normativ se configureaza ca un veritabil noos: sfera valorica specifica, vizand idealurile calauzitoare si principiile intemeietoare de justitie. In sensul dat, lumea dreptului are a fi mai intai lumea constiintei si asumarii responsabile a conditiei umane. Cat de aproape sau cat de departe este astazi, in cursul pe alocuri distructiv al globalizarii, fenomenul juridic de inalta sa finalitate? Asigura, conform menirii sale, exprimarea libera si creativ-specifica a statelor si natiunilor sau devine instrumentul instrainarii si nivelarii depersonalizante a culturii popoarelor si traditiilor lor umaniste? Garanteaza cu adevarat drepturile sau, despartindu-le de morala, le fetisizeaza i
Cărți,multe cărți.
