Plotin. Despre frumos

Dan Tomulet, doctor in Filosofie, a urmat cursurile Facultatilor de Filosofie si Psihologie ale Universitatii Babes-Bolyai, din Cluj-Napoca. In timpul si dupa terminarea studiilor universitare, a ocupat functiile de preparator si, ulterior, de asistent universitar, in cadrul Universitatii Avram Iancu, din Cluj-Napoca, unde a contribuit la predarea cursurilor de istorie a filosofiei antice si moderne. In urma obtinerii unei burse, autorul si-a continuat studiile in Statele Unite, la University of Dallas, Irving, Texas, unde si-a obtinut masteratul si doctoratul in filosofie. Ulterior a predat, la aceeasi universitate, cursuri de istorie a filosofiei antice si de antropologie filosofica si cursuri de etica si de introducere generala in filosofie la Eastfield College, Mesquite, Texas. In prezent, autorul locuieste la Floresti, judetul Cluj. In cronologia porfiriana a operei plotiniene, tratatul "Despre frumos" ocupa primul loc. Plotin, se pare, isi incepe cariera scriitoriceasca, aplecandu-se asupra unei teme platoniciene de mare anvergura, tema pe care Platon o dezvolta, cu precadere, in dialogul "Banchetul". Fara indoiala, intre dialogul platonician si tratatul plotinian exista diferente majore. Asemanarile dintre ele insa sunt cel putin la fel de semnificative. Fara a insista asupra raporturilor dintre cele doua lucrari, se poate totusi afirma ca, in tratatul sau, Plotin construieste o viziune sistematica referitoare la valentele spiritual-religioase ale esteticii, intr-o maniera care urmeaza, in linii mari, structura ierarhica a demersului socratic din dialogul Banchetul. Vom intalni, asadar, in lucrarea de fata, o estetica a frumusetii sensibile, o etica a frumusetii morale si o teologie a frumusetii divine. CUPRINS: • CUVANT INAINTE • I. INTRODUCERE (1.1-12) • II. FRUMUSETEA SENSIBILA (1.13-3.36) • III. FRUMUSETEA MORALA (4.1-6.13) • IV. FRUMUSETEA DIVINA (6.14-9.44) • CONCLUZII: DESPRE MISTAGOGIA ESTETICA • BIBLIOGRAFIE Fragment din volumul "Plotin. Despre frumos" de Dan Tomulet "Sufletul cazut, continua filosoful, este coplesit de gelozii, din pricina nimicniciei sale (μικροπρέπειαν). Nimicnicia, dupa cum se stie, este marcata de pasiunea exagerata pentru lucruri marunte, combinata cu neglijarea intereselor legitime ale celorlalti. Verbul πρέπω, care intra in compozitia cuvantului grec folosit aici, are sensul de a fi clar vizibil, de a straluci sau de a se potrivi unei slujbe sau functii. Nimicnicia, asadar, este absenta acestor calitati. Cu alte cuvinte, sufletul cazut este minuscul, pipernicit si lipsit de culoare si de contur. Este lipsit de verticalitate si fara onoare, lucruri pe care le sacrifica pe altarul unor frici excesive si, adesea, ridicole. Din pricina marginirii sale, fragilitatea trupeasca il sperie cumplit. Viciile lui sunt manifestari directe ale groazei si ingustimii. Un astfel de om exista pentru a obtine si nu pentru a impartasi, tradandu-si astfel saracia profunda. El pazeste cu gelozie ceea ce crede ca are si priveste cu invidie la ceea ce crede ca nu are. Semnul distinctiv al unei astfel de conditii totusi nu sta doar in disponibilitatea acestui om de a comite nedreptati, ci mai ales in disponibilitatea de le comite de dragul unor castiguri marunte, fapt care tradeaza natura primitiva a mentalitatii lui. Numai o remarcabila ingustime a mintii poate da nastere geloziilor sale triviale. Mai mult, adauga Plotin, un astfel de suflet nu gandeste mai deloc, iar cand o face, gandirea i se opreste asupra lucrurilor moarte (θνητά), strambe (σκολιά) si de rand (ταπεινά). In general, se poate spune, gandirea este motivata fie de nevoile trupului, fie de nevoile sufletului. Ea este, in esenta, o cautare de solutii. Sufletul cazut insa nu gandeste decat in vederea trebuintelor trupesti si din perspectiva lumii exterioare. Si pentru ca in vederea unor astfel de lucruri caile strambe par mai eficiente, cel putin pe termen scurt si in vederea avantajului personal, identificarea unor mijloace de acest gen il preocupa constant."