Faptul ca ?ceva? poate fi luat drept nimic ori nefiinta, sau, invers, ca nimicul poate fi ?ceva? este, in sine, suficient de paradoxal pentru ca sa ne indemne sa cercetam cu destula curiozitate cum a functionat mintea celor ce au gandit astfel si mai ales de ce au gandit ei astfel, trecand noi astfel mai usor peste inerentele ariditati ale analizei. Si, desi discutia despre nefiinta si nimic e, in mod evident, una de ordin metafizic si logic in primul rand, ea nu se va reduce deloc numai la atat in paginile de fata. Nu o data sensurile ei decisive vor trimite in teritoriul eticului, al politicului, epistemicului, al existentialului si al religiosului; mai mult decat orice insa, ele vor cerceta felul originar in care gandim gandirea. A sti daca, de ce si in ce fel s-a gandit si s-a vorbit despre nefiinta nu e, astfel, un capriciu pur teoretic sau o taiere a firului in patru despre chestiuni metafizice otioase si insolubile, fara valoare pentru viata, ci reprezinta, asa cum sper sa dovedesc, a face inventarul unei teme care, prin consecintele ei, ne priveste pe toti ca persoane inteligente si morale. Va fi, asadar, mai ales o incercare de investigare a unor moduri originare de a gandi si a avantajelor pe care le putem dobandi si pierde atunci cand adoptam unul sau altul dintre asemenea moduri, dar si a riscurilor pe care totodata le asumam. (Andrei CORNEA)
Cărți,multe cărți.
