Majoritatea poemelor din această carte au fost pentru un timp pierdute, odată cu un caiet-jurnal pe care l-am uitat într-un avion. În mod neaşteptat şi cu totul încântător pentru mine, caietul a fost găsit şi păstrat apoi – pe seama unor mecanisme umane misterioase care ţin foarte probabil de himerism – la unul dintre birourile unui aeroport, aşa că l-am putut recupera, o aventură la fel de plină de suspans ca scrierea propriu-zisă a textelor, neprogramată, în călătoriile din ultimii ani, mereu cu sentimentul că poezia are căile ei neştiute şi independente de autor.
Cărți,multe cărți.
