Ii datoram lui Marin Preda mai mult decat majoritatii istoricilor si filosofilor contemporani care reflecteaza asupra destinului romanesc. Efectul relecturii romanelor, nuvelelor, scrierilor sale in general, este cel mai eficient antidot impotriva mitului "desertului cultural" de care a fost suspectat spatiul romanesc in cea de a doua jumatate a secolului XX. Parerea mea e ca un taran, chiar daca ajunge doctor in filosofie, tot taran ramane. Ideea de familie, de pilda, va fi la el aceeasi ca a unui taran.
Despre dragoste va gandi tot ca parintii sai, despre cinste si demnitate va avea aceleasi reprezentari, intr-un cuvant, conceptia lui despre lume, chiar daca va fi un admirator avizat al lui Kant, va fi una taraneasca. Nu va exista manifestare a vietii sale, poate chiar cotidiene, pe care el sa n-o judece cu ochii cu care a vazut odata o lume pe deplin formata, cu metafizica ei. Formarea unei astfel de lumi sau acestui univers uman constituie un secret al experienteii individuale si sociale. (Marin Preda)
"Intalnirea din pamanturi" este volumul de debut al lui Marin Preda. A aparut in 1948 si in cuprinsul sau au intrat urmatoarele nuvele: In ceata, Colina, Intalnirea din pamanturi, O adunare linistita etc. - care prefigureaza motive, intamplari si personaje din roman, usor de depistat la o simpla confruntare, dar mai important decat aceasta este faptul ca inca din nuvele se contureaza obsesia fundamentala a creatiei lui Marin Preda, care este destinul taranului roman.
Cărți,multe cărți.
