Melancolia mi-a umplut ca un narcotic intreaga fiinta, paralizandu-ma. Zilele se scurg monoton, exasperant de egale, nemaiadaugand nimic unei existente vide, fara orizont, doar noptile-mi aduc somnul, uitarea, alinarea chinului de a fi...
...Mi-am amintit iar de Nadia, femeia pe care vreme de mai multi ani am numit-o, romantic, dragostea vietii mele. Fireste c-am iubit-o, cum altfel? Era frumoasa, inteligenta, senzuala si, mai presus de toate, era (sau cel putin voia sa para) o artista. Povestea gloriei si decaderii acestei iubiri am scris-o intr-o vara fierbinte, cand tiranica vointa de a trai imi aducea mereu in minte scene lubrice din timpul cand eram impreuna.
Cărți,multe cărți.
