În unele povestiri, Emil Gârleanu surprinde micile vieţuitoare făcând eforturi uriaşe pentru atingerea unui ţel. Micuţa gâză, din povestirea "Gândăcelul", abia ivită pe lume, văzând soarele din care credea că s-a desprins, doreşte să ajungă la el. Face eforturi mari pentru a urca pe lujerul unui crin, având convingerea că va ajunge la acel bulgăre de aur. "Şi-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos şi-l prinse ameţeala. Privi în sus şi se cutremură. Ce - nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului?! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câţiva paşi, şi ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzişoară lătăreaţă, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Şi iar purcese la drum; şi umblă, şi umblă, băiete; şi de-abia ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază." Şi astfel, gândăcelul încrezător în puterile lui, îşi va continua drumul.
Cărți,multe cărți.
