În ce constă structura ontologică a unei ființe animale? Animalele constituie oare lumea și obiectele intramundane în același fel în care o face omul? Este oare legitim, pe de o parte, să înțelegem animalitatea pornind de la structurile fundamentale ale existenței umane, în speță de la idei precum conștiință și percepție, eu și sine, identitate și alteritate, spațialitate și temporalitate? Putem oare să ne ferim de antropomorfism și antropocentrism în abordarea filozofică a vieții animale? Avem oare posibilitatea de a evita punctul de vedere specific uman care articulează înțelegerea noastră a ființei animale? Care sunt, pe de altă parte, consecinţele aduse în joc de modurile în care alteritatea animalului se lasă sau nu gândită ? În ce fel ne pune animalul în faţa propriei lumi? La aceste întrebări, care au animat aproape toate direcțiile tradiției fenomenologice, de la Husserl, Heidegger și Merleau-Ponty la Levinas și Derrida, implicând diverse abordări, transcendentale sau ontologice, hermeneutice sau etice, descriptive și deconstructive, caută să răspundă și studiile care compun acest volum. Cuprins: Cristian CIOCAN, Amalia TREPCA: Introducere: diferența antropologică și fenomenologia animalității Mădălina DIACONU: Teritorialitate sau locuire: o falsă alternativă? Mutațiile diferenței antropologice din perspectiva coabitării între specii Cristian CIOCAN: Husserl și fenomenologia animalității Christian FERENCZ-FLATZ: Animalul ca purtător al uitării. O improvizație fenomenologică pornind de la Walter Benjamin Amalia TREPCA: Enigmaticul animal. Ipostaze ale diferenţei antropologice în gândirea lui Martin Heidegger Alexandru BEJINARIU: Fenomenul „animal“ şi animalitatea fenomenului Remus BREAZU: Gândire, poezie și animal: critica lui Heidegger la Rilke Raluca BUJOR: Dorință și orbire: instinctul „animal“ în comentariile lui Konrad Lorenz și Maurice Merleau-Ponty
Cărți,multe cărți.
