Cand omul se lasa prins in vartejul coplesitor al violentei, el se scufunda in abisurile infra-umanului, in reziduurile obscure de animalitate care il preconstituie, coborand intr-un registru pe care nu il poate extirpa. Cartea de fata exceleaza in multe privinte. Din cate stiu, este singura care, in spatiul nostru cultural, aprofundeaza atat de riguros si comprehensiv problematica violentei prin raportare constanta la fenomenul mai vast al animalitatii. Cristian Ciocan, bine cunoscut prin studiile de filosofie deja publicate, pune in acest sens la lucru un amplu dispozitiv conceptual, propriu fenomenologiei. Este foarte atent la chipurile nenumarate sub care violenta devine prezenta in spatiul nostru de viata si, inainte de toate, in dinamica unor posibilitati care ne configureaza modul de a fi. Concretetea ca atare a faptelor e asigurata de insasi regasirea lor in anumite experiente traite. Cartea constituie si o admirabila reintalnire cu numele mari ale filosofiei, precum Husserl sau Heidegger, plecand de la care problematica in discutie si cercetarile recente capata multa limpezime. Desi exploreaza ceea ce adesea apare tenebros sau terifiant in lumea omului, eventual enigmatic, precum resursele inepuizabile ale fenomenului vietii, cartea e neasteptat de senina, incurajatoare pentru cine cauta sa inteleaga mai bine ce se petrece in orizontul mereu deschis al raportarii omului la sine si la ceilalti. Asadar, o carte cu adevarat valoroasa si atragatoare, scrisa cu nerv si cu o prospetime aparte a cuvantului, care da seama de anvergura reala a unor noi cercetari filosofice. - Stefan Afloroaei
Cărți,multe cărți.
