Aparuta in 1989, Evanghelia lui Iuda se inscrie undeva intre Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar si Numele trandafirului de Umberto Eco, cu accente din Borges sau Eliade. Un roman istoric, o cronici de moravuri si o saradi religioasa (acestea si altele inca) sunt tot atatea ipostaze sub care cartea ni se infatiseaza. Reusita rezida tocmai in virtuozitatea autorului de a cumpani ingredientele, conturand tabloul plauzibil al Imperiului Roman aflat la una din rascrucile sale si oferindu-ne o proiectie a inceputurilor crestinismului. Subtil cunoscator al istoriei si mitologiei, Pazzi se dovedeste un fin cunoscator al psihologiei cititorului, al carui interes trebuie sa ramana treaz pe parcursul naratiunii. Cu adevarate virtuti cinematografice, Evanghelia lui Iuda se citeste cu sufletul la gura, in ciuda titlului sobru, de exegezi stiintifici, si marcheazi o adevarata redescoperire a bucuriei lecturii.
Cărți,multe cărți.
