Fluviul Alfeu, spune legenda, curge prin Marea Mediterana si iese pe uscat, pe o insula, undeva nu departe de Siracuza. Roger Caillois si-a asemuit revenirea la obiectele-zane ale copilariei, la lumea naturii si, indeosebi, a pietrelor, dupa treizeci de ani petrecuti in universul cartilor si al disputelor livresti, cu fluviul cel incapatanat. Pentru mine, fluviul acesta incordat functioneaza ca emblema a exilului fara adaptari excesive. S-a indarjit sa ramana compact, in milscare, sa nu se ?dizolve? in valuri. Se va fi sarat catva, pe parcurs. Dar ajuns pe malul celalalt, Alfeu curge inca si se va inmormanta in cele din urma pierzandu-se in pamant, iar nu in apa, cum ar fi fost sa fie. Cerbicie acvatica de care ma bucur ca de un talisman.
Cărți,multe cărți.
