1+1 Cadou Tiranul

Imparatia Dragonilor si TiranulImparatia Dragonilor: Anatolia, anul 260 dupa Christos. Asediul persanilor a slabit peste masura rezistenta cetatii romane Edessa. Insusi imparatul Publius Licinius Valerianus se afla in fruntea delegatiei care duce tratative de pace cu inamicul sau, imparatul Shapur al Persiei. Intalnirea este, insa, o capcana si, impreuna cu Valerianus, cad prada inamicului atat Marcus Metellus Aquila, ofiter din Legiunea a doua Augusta, cat si zece dintre cei mai bravi si credinciosi oameni ai sai. Soarta pare sa le fie pecetluita: isi vor sfarsi zilele muncind pana la epuizare intr-o mina din care nimeni nu a reusit vreodata sa evadeze. Dar exista cineva care se poate orienta in bezna acelor galerii: Metellus si ai sai reusesc sa fuga, gasind adapost intr-o oaza in care era asteptat un personaj misterios urmarit cu inversunare de persani. Romanii primesc sarcina de a-l insoti pana in tara lui, Sera Maior, legendara imparatie a matasii, China. Micul grup de romani va trece prin peripetii neinchipuite, dar, cu acest prilej, va putea cunoaste o civilizatie desavarsita pentru acela vremuri, o cultura minunata, oameni inteligenti si toleranti, femei frumoase si pasionale. Iar cand, in cele din urma, Marcus Metellus va afla ca nu el era primul roman care descoperea acea lume indepartata, cand in confruntarea finala totul, dragostea, viata, insasi supravietuirea celor doua mari imperii ale lumii se vor afla pe muchie de cutit, spiritele unei ostiri disparute cu secole in urma vor veni in ajutorul comandantului Aquila pentru a lua parte la batalia decisiva.Tiranul: Sicilia, anul 412 i.Hr.: incepe nesfarsita confruntare dintre un om si o superputere. Superputerea numita Cartagina, stapana marilor si un centru comercial imens. Dyonisios, abia trecut de douazeci de ani, luptator neinfricat in armata siracuzana, este nevoit sa asiste la inspaimantatorul masacru de la Selinuntes, dezlantuit din cauza ezitarilor guvernului democratic din acel infloritor oras grecesc de la granita cu provincia cartagineza. Revolta si furia fac ca in sufletul lui sa ia nastere trei convingeri de nestramutat: democratiile sunt ineficiente, cartaginezii trebuie alungati din Sicilia, pentru ca sunt dusmanii de moarte ai elenismului si, in consecinta, singurul om in stare sa duca la capat o asemenea lupta este el insusi. Dyonisios vrea sa transforme Sicilia intr-o insula greceasca si, pentru a-si pune in practica acest ideal, este gata sa inlature din cale orice obstacol. Ca sa detina controlul absolut asupra resurselor economice si militare ale cetatii sale, este gata sa-si puna in joc locul in istorie si sa fie stigmatizat de generatiile viitoare ca Tiran. Ia nastere in felul acesta aventura unui om care a reusit sa stranga sub comanda sa cea mai mare armata a antichitatii, a inventat masini de razboi infricosatoare si invincibilele pentere, nave de lupta cu cinci randuri de cate cincizeci de vaslasi, a construit in numai cateva luni cele mai impunatoare fortificatii care fusesera vazute vreodata. Dar, in acelasi timp, aventura unui om care a fost dramaturg si barbat de stat, poet si iscusit diplomat, ramanand pentru toata viata devotat, cu gingasie si vigoare, amintirii unei prime iubiri nefericite pentru preafrumoasa Aretis. A purtat cu cartaginezii cinci razboaie si a condus zeci de batalii, a fost ranit de patru ori, lovind fara crutare in dusmani si chiar in prieteni, pentru a fauri un stat care se intindea pana pe coasta de nord a Adriaticii. Cine a fost Dyonisios? Monstrul nemilos si egocentric descris de cei care l-au hulit sau o personalitate atat de puternica incat starnea neliniste in jurul sau, o inteligenta vizionara sau un om dotat cu o vointa aproape supranaturala? Istoricii l-au condamnat la fel ca pe toti tiranii, dar nu i-au putut contesta maretia. In viata si faptele sale, de erou si vizionar, exista momente tenebroase si fapte de un curaj extraordinar, umbre de nepatruns si straluciri ametitoare. Era o poveste care astepta doar sa fie asternuta in paginile unei carti. Si nimeni n-o putea face mai bine decat Valerio Massimo Manfredi care, in acest roman le daruieste cititorilor sai un erou de neuitat, care alatura energiei homerice o luciditate machiavelica.