Eul si religia. Cercetari de psihologie si filosofie

?Cogito, ergo sum?: o perspectiva de reconstructie Eul (ca ?ego?) este primordial in filosofia lui Descartes, remarcabil fiind faptul ca certitudinea existentei lui este cu necesitate anterioara certitudinii existentei lui Dumnezeu. Pornind de la remarcile lui Wittgenstein, s-a sugerat, insa, o reconstructie a Cogito-ului in care se propune inlocuirea formulei ?(eu) gandesc? cu ?exista un gand?. In mod evident, o asemenea certitudine primara nu mai poate sustine intregul edificiu pe care isi propune sa il fundamenteze. In aceasta lucrare imi propun sa reconstruiesc argumentul cartesian pana la stabilirea tuturor elementelor pe care o reformulare alternativa trebuie sa le cuprinda, pentru a da seama de coerenta argumentativa pe care Cogito-ul incearca sa o prezinte. Astfel, in prima sectiune a lucrarii argumentez ca nu ne putem dispensa in Cogito-ul cartesian de valoarea argumentativa a persoanei intai si ca indoiala este cea care ni-l ofera pe ego din ?cogito, ergo sum?. Prin urmare, reformularea ?exista un gand? propusa de Wittgenstein trebuie amendata cu introducerea persoanei intai, devenind astfel ?gandul meu exista?. In cea de a doua sectiune incerc sa arat ca ?exista un gand? ce trebuie amendat pana la ?constiinta (unica a) unuia sau mai multor ganduri exista?.