Cel de-al treilea volum, care încheie, deocamdată, scurta serie a scrierilor lui Forugh Farrokhzād apărute în limba română, serie deschisă cu Să dăm crezare începutului de anotimp rece (cele mai frumoase poezii, 2015) și continuată cu Nu există culoare dincolo de negru. Scrisori cu autoaprindere (corespondență, 2021), ambele publicate la Editura Tracus Arte, este esențial în istoria literaturii persane moderne, în înțelegerea trecerii acesteia, încă din anii ’60 ai secolului trecut, de la canoanele literare clasice, rigide prin codurile estetice impuse de teoretizarea, conceperea și practicarea, mai cu seamă, a unei poezii excepționale, la o abordare cu totul nouă a lumii, a omului, a societății și, implicit, a culturii și artei, a spiritului și a avatarurilor lui. Fără viziunile cu totul îndrăznețe, neașteptate de o societate cu mentalitate aproape medievală, fără gesturile și demersurile ei cu impact social și estetic, literele persane ar fi ratat, pentru multă vreme, întâlnirea cu modernitatea, cu dinamica lumii literare postbelice, de neînțeles atunci, într-un context al mizelor ce se învârteau în jurul lui a fi ori a nu fi în noua paradigmă culturală și literară…
Cărți,multe cărți.
