„Dacă acceptăm principiul metafizic enunțat de Swami Shivananda, enigmele ambelor nuvele sunt rezolvate. Putem crede că, sub influența adeptului de yoga, Zerlendi, și a practicantului de tantra, Bose, „iluziile“ devin „realități“ deoarece „realitatea însăși este doar o iluzie“. Desigur, cititorul mediu din Vest va rămâne ancorat în viziunea sa proprie a „realității“ și pentru el aceste povești vor continua să constituie proza fantastică. Deși intenția lui Eliade în scrierea acestor nuvele pare să nu fi fost una pedagogică, el a găsit în acest tip de ficțiune o metodă eficace de comunicare a informației pe care el a câștigat-o prin studiu și experiență. […] Dar pe lângă aceste considerații, Secretul doctorului Honigberger și Nopțile la Serampore rămân povestiri reușite – ceea ce, cred eu, că a fost, înainte de toate, și intenția lui Eliade.” - Mac Linscott Ricketts