Capitalism si schizofrenie (I). Anti-Oedip

Colaborarea dintre Gilles Deleuze si Felix Guattari reprezinta un fenomen unic in gandirea contemporana. Timp de trei decenii, acestia au format un ?autor multiplu?, un ?subiect filosofic in doi?, o adevarata ?masina de gandire? care a produs cateva dintre conceptele transversale revolutionare ale epocii noatre.In 1969, anul intalnirii lor, Gilles Deleuze si Felix Guattari erau deja cunoscuti si recunoscuti in mediile intelectuale ca ganditori si militanti de stanga: Deleuze publicase pana in acel an cateva carti capitale pentru filosofia contemporana (Nietzsche si filosofia, 1962, Diferenta si repetitie 1968, Logica sensului 1969), iar Felix Guattari provenea din mediul psihiatriei clinice si al psihanalizei, fiind unul dintre studentii lui Jacques Lacan si un apropiat al psihiatrului francez Jean Oury.Anti-Oedip (1972) este prima carte datorata colaborarii celor doi, colaborare ce va dura pana la moartea lui Guattari, survenita in 1992. In acest timp, au publicat impreuna un al doilea volum din Capitalism si schizofrenie, intitulat O mie de platouri (1980), precum si alte titluri: Kafka, Pentru o literatura minora (1975), Rizom (1976), Ce este filosofia? (1991)?... lui Deleuze si lui Guattari le place atat de putin puterea incat au incercat sa neutralizeze pana si efectele de putere legate de propriul lor discurs. De aici, toate acele jocuri si capcane care pot fi intalnite aproape pretutindeni in carte, si care fac ca traducerea ei sa reprezinte un adevarat tur de forta. Nu este insa vorba de obisnuitele capcane ale retoricii, cele care incearca sa-l seduca pe cititor fara ca acesta sa fie constient de manipularea la care este supus, reusind sa-l castige pentru cauza autorilor impotriva propriei sale vointe. Capcanele din Anti-Oedip tin de umor: sunt tot atatea invitatii de a te lasa expulzat, dat afara, de a intoarce spatele textului trantind usa. Cartea aceasta te face adesea sa crezi ca nu este decat umor si joc cand, de fapt, ceva esential se petrece in ea, ceva de cea mai inalta seriozitate: o vanare a tuturor formelor de fascism, incepand cu cele colosale, enorme, care ne incadreaza si ne strivesc, si sfarsind cu formele marunte care fac amara tiranie a traiului nostru de zi cu zi.? - Michel Foucault, din prefata la editia americana