Romanul Bunicuta pierduta este povestea cu tenta autobiografica a unei fetite unguroaice, care incepe sa se maturizeze prematur in anii ?60, in Clujul tot mai marcat de ?binefacerile? comunismului. In cazul ei, deloc singular, schizofrenia ceausismului este si mai apasatoare: pe de o parte, sunt povestile cu care e educata sau pe care le aude intamplator despre adevarata fata a comunismului, povesti pe care tot educatia o obliga sa nu le spuna nimanui, iar pe de alta parte este nationalismul maghiar familial ca trasatura obligatorie de caracter si totodata ca forma de rezistenta aroganta si elitista. Din tot acest melanj, autoironia si sarcasmul scriitoarei refac acea lume interzisa pe care nu o cunosc decat cei care au trait in anii ceausismului mizeria maghiarilor din Romania. Farmecul cinic al textului provine din felul in care autoarea demonteaza toate sabloanele care i-au impanat copilaria si adolescenta - de la minciunile propagandei oficiale, pana la banalitatile etniciste nu mai putin lipsite de continut ale educatiei de acasa.
Cărți,multe cărți.
