După ani de cercetări – în bibliotecă și pe teren –, dl. prof. Petru Tomegea a pregătit pentru tipar un studiu cu o semnificație, azi, multiplă. Este vorba despre un studiu inițiat în vremea facultății, în anii ’70 ai secolului trecut, sub îndrumarea și sub autoritatea unor specialiști de referință precum Ilie Dan, Corneliu Dumitriu și Vasile Arvinte, continuat zeci de ani, în care autorul își propune să studieze toponimele și antroponimele din Valea Râșcăi… Pentru mine este evident că avem a face cu o cercetare minuțioasă, atentă, laborioasă, care respectă criteriile științifice și etice specifice. Din punctul acesta de vedere, cercetarea profesorului Petru Tomegea se înscrie într-un orizont cognitiv care nu are nevoie pentru a se justifica de alte explicații și rațiuni. Cercetarea are, trebuie s-o spunem răspicat, și cauze intrinseci, care țin de bucuria, plăcerea chiar, de a te dedica unui domeniu căruia să i te devotezi. În același timp, însă, cel puțin o cercetare precum aceasta, ține și de o angajare a omului în lupta sa cu arbitrariul, cu perifericul, cu timpul chiar. A aduna într-o carte nume de locuri, de oameni, a înregistra formele proprii de pronunție, un lexic specific și atâtea alte fenomene lingvistice caracteristice înseamnă a recupera o identitate aflată, nu din cauza globalismului sau din alte cauze de felul acesta care în general sperie, într-un proces de schimbare. Suntem tentați să spunem o identitate în criză, periclitată. În fapt, schimbarea e firească, ține de logica istoriei. Dar privirea noastră nu trebuie îndreptată doar spre viitor, ci și spre trecut. Tocmai de aceea, studiile de felul acesta sunt, astăzi, ca fotografiile de epocă. Ele mai pot să facă dovada că strămoșii noștri au fost ființe concrete. Mircea A. DIACONU
Cărți,multe cărți.
