Intreaga viata a Sfantului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusa lui Dumnezeu si aproapelui in numele dragostei, fiindca dragostea este principalul rod al vietii crestinului si scopul vietii monahale. Dragostea este nemuritoare, ea il urmeaza pe om dincolo de mormant, in viata cea vesnica, si este o legatura intima dintre sufletele celor vii si celor adormiti. Prin credinta, dragoste si milostenia pe care a acordat-o celor aflati in necazuri, el a fost un exemplu viu de vietuire, castigand dragoste si lasand o amintire de neuitat in inimile oamenilor, pentru care era si este un grabnic tamaduitor, milostiv ajutor si grabnic mijlocitor. Si dupa moarte el se arata vindecator, mangaindu-i si cercetandu-i pe cei aflati in primejdii; oamenii ii simt si acum dragostea. O, preafericite părinte al nostru Amfilohie, îngere pământesc și omule ceresc! Cu credință și cu dragoste cădem la tine și ne rugăm ție cu osârdie: arată-ne nouă, smeriților și păcătoșilor, sfânta ta ocrotire, căci, iată, pentru păcatele noastre nu avem îndrăznire să rugăm pe Domnul și Stăpânul nostru pentru cele de care avem nevoie, ci pe tine te înfățișăm Lui ca rugător bineprimit și cerem de la tine cu căldură: mijlocește pentru noi ca să primim de la bunătatea Lui daruri de bună treabă pentru sufletele și trupurile noastre: credință dreaptă, către toți dragoste nefățarnică, în pătimiri – răbdare, celor ținuți de grele boli – tămăduire, celor ce cad sub povara necazurilor și a nevoilor anevoie de purtat și se deznădăjduiesc de această viață – grabnică ușurare și izbăvire. Traducere din limba rusa de Dorin Ursu Sfântul Amfilohie de la Poceaev. Viața și minunile - Editia a treia
Cărți,multe cărți.
