Încercarea de a pătrunde în magmele clocotirilor artistice este o ispitire mai veche a mea. Adâncimile au în ele murmur de sirenă. Sigur a fost semeaţă încercarea mea şi, probabil, neinspirată. Germinarea cărţii de faţă îmi pare acum un experiment al bucuriei. Doi preoţi şi doi slujitori ai literei, totodată doi duhovnici fiecare cu ucenicul său, au vrut să călătorească pentru o clipă în inefabilul chenozelor, al deşertărilor de sine. Nu ştiu dacă are armonie, îmi este greu acum să precizez. Atunci părea că rezonăm. Depun doar mărturie şi gând mulţumitor că a fost o seară unică. Preot Niculae Constantin
Cărți,multe cărți.
