În anii 1930, activiștii lui Stalin străbăteau Uniunea Sovietică slăvind măreția agriculturii colective. Era primul pas spre ceea ce a creat o foamete produsă de om care, în Ucraina, a luat aproape 4 milioane de vieți. Inspirată de o istorie pe care lumea a uitat-o, iar guvernul rus o neagă, Erin Litteken resuscitează povestea lor. În 1929, Katia are 16 ani, este înconjurată de membrii familiei și îndrăgostită de băiatul din vecini. Când activiștii lui Stalin sosesc în satul ei, exercită doar o presiune moderată asupra oamenilor ca să se înscrie în colectivă. Dar curând unii vecini dispar, cei care se pronunță împotriva colectivizării nu mai sunt văzuți niciodată și nesiguranța crește de la o zi la alta. Rezistența are un preț și, pe măsură ce foametea disperată cuprinde în ghearele ei zona rurală, supraviețuirea pare mai mult un vis decât o posibilitate. Dar, chiar și în cele mai întunecate vremuri, iubirea nu-și slăbește chemarea. Șaptezeci de ani mai târziu, o tânără văduvă descoperă jurnalul bunicii ei, cel care va dezvălui secretele demult îngropate din trecutul încărcat al familiei ei. Este o poveste despre reziliența spiritului uman, despre dragostea care ne ajută să trecem prin cele mai grele ore ale vieții noastre și despre adevărata oroare a ceea ce s-a întâmplat în timpul Holodomor-ului.
Cărți,multe cărți.
