Am fost crescuţi, majoritatea, cu Faci asta pentru că aşa spun eu, cu limite neexplicate, unele absurde sau fără sens. Știm sigur că vrem ca relaţia cu copiii noştri să se bazeze pe comunicare, adevăr şi cooperare. Știm, de asemenea, că limitele sunt extrem de importante. Dar cum le alegem? Cum ştim sigur care e o limită bună? Cum le comunicăm şi, mai ales, ce facem când copilul nostru încalcă limitele? Cum le păstrăm pe poziţie, ferme, conştiente, puternice şi totodată pline de respect?
Cărți,multe cărți.
